Din diverse motive vad cum oboseala( probabil ca si din cauza racelii) pune stapanire pe mine, dar nu asta e partea importanta ci alta. Poate vad astfel lucrurile si ca urmare a faptului expus mai sus, singura mea intrebare e : De ce e chiar asa de greu sa fi tu insuti si sa nu fi judecat de ceilalti, sau de ce cand esti bun esti luat de fraier, sau invidiat pe munca pe care ai depus-o si blamat inainte ca de ce o faci? si ca raspuns la intrebarile astea trei: I don't care what other people say....si chiar nu ar trebui sa ne pese de ce zic ceilalti si ar trebui sa avem atata tarie de caracter incat sa ii ajutam cand au nevoie si sa ii lasam sa ne si judece dar nu sa ni se urce in cap. Asa poate ar incepe sa se schimbe lucrurile.
Si mai am o dilema: de ce e chiar asa de greu sa zici ce gandesti si ce simti cu adevarat cu voce tare? chiar daca nu minti ci ti totul in tine si vezi cum pierzi poate un anumit lucru/persoana dar continui sa lupti in continuare ptr ceea ce vrei mai putin cu o exceptie..cu gandul ca intr-o zi totul va fi bine. Momentan cuvintele de ordine sunt: optimism, zambete si peace.
Oricum nu stiu de ce mai stau sa scriu toate chestiile astea ptr ca oricum nu conteaza ptr nimeni....whatever...o sa ma reprofilez de la urmatorul post....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu