Frumusetea unui om nu sta in cat de bine este imbracat, in aranjarea intr-o perfecta ordine si imbinare a culorilor si stilurilor, ci pur si simplu in frumusetea sufletului, in gandirea curata si in iubirea dezinteresata fata de tot ceea ce il inconjoara.Nimeni nu este in masura sa judece pe nimeni, decat pe propria-i persoana. Noi suntem calaul sau salvatorul propriei vieti in fiecare zi. Ne cladim si ghidam viata dupa bunul plac, dupa deciziile pe care le luam. Cel mai mult ma doare ca ne lasam influentati de cei din jur, chiar daca si intr-o masura nesemnificativa. Ar trebui sa fim nepasatori la ceea ce cred cei din jur despre noi, la remarcile rautacioase sau la faptele si deciziile lor. Dar asta nu se poate, avem o inima, care bate, care are sentimente puternice, care iubeste. Iubim, si iubirea ne creaza un anumit curs al deciziilor, ne poarta pe aripile unei fericiri nebanuite ori ne ingroapa intr-o tristete jalnica, si asta printr-un singur gest, sau cuvant al persoanei dragi. Prin urmare totul se reduce la iubire. Dar ce este de fapt?cine poate defini acest sentiment puternic, ori poate fi el atins? Cred ca se poate compara cu fericirea. Un deziderat spre care toata lumea tinde, dar cand esti atat de aproape il pierzi si totul se reduce la o lupta continua cu tine insuti si cu cei din jur.

Fata lu'tata

O porcarie mai mare ca asta nu cred ca se poate inventa, dar cred ca ma insel amarnic. Fete cu varsta, aproximativ, in jur de 18 ani, spionate pentru a afla ce fac ele in timpul liber, parinti oripilati de cat de indragostita e odrasla lor, rupta din soare, de anumiti indivizi si gesturile lor disperate. Mda.......si acum stau si ma gandesc asa...pe vremea mea( de zici ca eu am 80 de ani) la 18 ani ne pregateam de BAC-cica examenul vietii, majorat, excursii si alte lucruri. Ce ti-e si cu lumea asta, noi cei multi, ne uitam la "inalta societate" care nici macar particica esentiala de limba romana nu o stiu, ne minunam, facem un semn mare si continuam mai departe. Asemenea "valori" se promoveaza in tara asta prin diferite emisiuni de TV, pentru a umple timpul "celor multi dar prosti", de parca i-ar lua cineva in seama. Mai bine ar promova adevaratele valori si persoane care chiar merita, informatii pertinente si lucruri care merita vazute, noroc ca mai exista si altfel de emisiuni.
Si o melodie. "copii de ieri vs copii de azi": http://www.youtube.com/watch?v=BWqToXhSBbw nu e o mare piesa, dar evidentiaza foarte bine diferentele. Cu toate ca lumea e evoluat si e normal ca si generatiile sa se schimbe, ce se intampla acum parca e prea de tot, nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie pana cand o sa am eu copii.

Relativitatea timpului

In mijlocul grabei mele in a scrie la licenta, a ajunge la sedinta, si a mai scrie la un proiect...nu stiu zau cum credeam ca pot sa fac atatea lucruri, mi-a venit in cap o poezie:
Avem timp
de Octavian Paler
Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresitsi sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurileavem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Asta chiar ar trebui sa ne dea de gandit.

Alegeri

Acum ceva timp, nu demult, aveam o discutie cu un prieten despre alegeri, si cat de complicat e sa alegi. De atunci de fiecare data cand ma confrunt cu o alegere mai importanta, imi vine in cap inevitabil acea discutie. Acum stau si regret intr-o oarecare masura o decizie, sau poate doua, pe care am luat-o acum 3 ani si tot in acest timp ma gandesc si la o solutie sa o scot la capat. Dar nu asta e important, stateam de una zi si gandeam in sinea prostiei mele, ce ar fi daca am putea cataloga alegerile in bune si rele iar apoi sa le transformam in cifre. Astfel printr-un calcul matematic:combinari, progresii, sistem binar, etc ce va fi....sa putem ajunge la o ecuatie prin care sa gasim solutia ideala de viata. Cam SF, stiu, dar peste vreo cateva sute, mii, milioane de ani, va ajunge cineva si la asa ceva.