Frumusetea unui om nu sta in cat de bine este imbracat, in aranjarea intr-o perfecta ordine si imbinare a culorilor si stilurilor, ci pur si simplu in frumusetea sufletului, in gandirea curata si in iubirea dezinteresata fata de tot ceea ce il inconjoara.Nimeni nu este in masura sa judece pe nimeni, decat pe propria-i persoana. Noi suntem calaul sau salvatorul propriei vieti in fiecare zi. Ne cladim si ghidam viata dupa bunul plac, dupa deciziile pe care le luam. Cel mai mult ma doare ca ne lasam influentati de cei din jur, chiar daca si intr-o masura nesemnificativa. Ar trebui sa fim nepasatori la ceea ce cred cei din jur despre noi, la remarcile rautacioase sau la faptele si deciziile lor. Dar asta nu se poate, avem o inima, care bate, care are sentimente puternice, care iubeste. Iubim, si iubirea ne creaza un anumit curs al deciziilor, ne poarta pe aripile unei fericiri nebanuite ori ne ingroapa intr-o tristete jalnica, si asta printr-un singur gest, sau cuvant al persoanei dragi. Prin urmare totul se reduce la iubire. Dar ce este de fapt?cine poate defini acest sentiment puternic, ori poate fi el atins? Cred ca se poate compara cu fericirea. Un deziderat spre care toata lumea tinde, dar cand esti atat de aproape il pierzi si totul se reduce la o lupta continua cu tine insuti si cu cei din jur.